> Actiunea
> se petrece pe o
> banca in parc.
> MANELISTUL
> : E
> liber?
> PATAPIEVICI
> :
> Da…
> MANELISTUL
> :
> Seminte?
> PATAPIEVICI
> : Nu, multumesc.
> Aruncati cojile pe jos?
> MANELISTUL
> : Pai unde sloboz
> sa le-arunc? Nu vezi unde-i cosu? Pai daca ma duc pan-acolo
> sa scuip dupa
> fiecare samanta nu ma ia toti dracii de oboseala? Da-mi
> mata o foaie din cartea
> aia si-mi fac un cornet…
> PATAPIEVICI
> : Vai de mine!
> Dar asta-i “Critica ratiunii
> pure”…
> MANELISTUL
> : Are foi veline
> sau normale?
> PATAPIEVICI
> :
> Normale…
> MANELISTUL
> : Atunci e bune,
> da incoa’!
> PATAPIEVICI
> : Nu se
> poate…
> MANELISTUL
> : De ce
> coaie?
> PATAPIEVICI
> : (incercand sa
> gaseasca ceva) Am…imprumutat-o de la
> biblioteca!
> MANELISTUL
> : Da’ de
> ce?
> PATAPIEVICI
> : Ca s-o
> recitesc…
> MANELISTUL
> : Pai ce? Ai mai
> citit-o odata?
> PATAPIEVICI
> : Am mai citit-o
> de trei ori…
> MANELISTUL
> : Coaie tu ai o
> obsesie?
> PATAPIEVICI
> : Nu…Sunt
> anumite carti la care e bine sa revii in
> viata…
> MANELISTUL
> : Da’ despre ce e
> vorba?
> PATAPIEVICI
> : E o carte de
> filosofie. Kant încearcă să integreze într-o concepţie
> unitară cele două poziţii
> contrare ale teoriei cunoaşterii din vremea sa, pe de o
> parte raţionalismul lui
> René Descartes, pe de alta empirismul filozofilor englezi
> John Locke şi David
> Hume. În acest scop, Kant face deosebirea între judecata
> analitică şi cea
> sintetică. În cazul judecăţii analitice, adevărul
> derivă din analiza însăşi a
> conceptului, fără a mai fi nevoie de un experiment,
> respectiv de o percepţie
> sensorială. În situaţia în care o analiză raţională
> nu este suficientă pentru a
> extrage adevărul şi este nevoie de o observaţie
> senzorială sau experiment,
> atunci avem de a face cu o judecată sintetică. Evident,
> toate cunoştinţele
> valabile la un moment dat derivate din experienţă au prin
> urmare un caracter
> sintetic. În continuare, Kant împarte judecăţile în
> empirice sau a posteriori şi
> judecăţi a priori.
> MANELISTUL
> : Hai ca poate-ti
> iau familia-n p..a! Da-te-n sange ca io ti-am vorbit
> frumos! (il scuipa si
> pleaca amenintandu-l cu tovarasii)