Lipsit de chef si inspiratie,imi voi scrie din nou primul meu gand care imi trece acum prin cap.

ZAPADA!

Zapada frumoasa, foarte frumoasa. Se spune despre cei nascuti iarna ca sunt mai degraba amatori de zapada decat de vreme calduroasa. Imi aduc aminte ca Rex, catelul bunicilor mei, de-acum vreo sase ani, era nascut iarna. La fiecare zapada, il cuprindea o bucurie inimaginabila. Alerga prin nameti, clantanea bulgarii, sapa transee cu botul prin zapada si lumea lui cateleasca nu-l mai incapea. Nu-l mai bagam in casa cu orele, era de neoprit. Zapada frumoasa de dimineata s-a aratat inca din timpul noptii, cand caderea fulgilor parea sa ne spuna ca e pusa pe treaba serioasa. Cand m-am trezit, zapada estompase orice forma definita, orice urma de gri sau de negru. Vazute de sus, masinile din parcare erau toate niste forme identice, nu mai contau nici marca, nici capacitatea cilindrica. Dincoace micile gospodarii altfel triste si slinoase pareau igluuri in care ziceai ca nu locuieste nimeni.

A fost o iarna ADEVARATA si SUPERBA!Inca mai astept o iarna atat de frumoasa.